It doesn’t require many words to speak the truth

În ultimele 2 – 3 săptămâni, am fost bombardaţi de mass-media cu informaţii despre protestele împotriva actualei conduceri a statului român. Eternii invitaţi ai lui Gâdea, Mircea Badea, Ponta, Antonescu etc. au urlat continuu că preşedintele trebuie să-şi dea demisia, guvernul trebuie demis, trăim în dictatura şi, în general, se duce dracului rapiţa. Argumentul suprem al acestora era următorul: poporul s-a săturat, nu mai poate să suporte dictatura şi lipsurile. În viziunea acestor indivizi, cei care au ieşi în stradă, respectiv vreo 15.000 oameni în momentul maxim al protestelor, reprezintă poporul.

Evident, nu are sens să-i întrebi de ce 15.000 de persoane reprezintă poporul iar cei 5 milioane de români care au votat la referendum pentru parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari nu trebuie luaţi în seamă. Dacă pui asemenea întrebări înseamnă că eşti slugă, lingău, pupinbăsist etc. Coerenţa logică şi judecarea tuturor cu aceeaşi măsură nu sunt punctele forte ale “apărătorilor democraţiei”.

În cursul “luptei pentru apărarea democraţiei” şi a împroşcării cu noroi a celor care nu gândesc ca Ciuvică şi Badea, a apărut în mijlocul protestatarilor un ofiţer, pe nume Alexandru Gheorghe. Îmbrăcat în uniformă militară, a propus, printre altele, ca armata să preia administrarea ţării pentru o lună şi apoi să se organizeze alegeri libere. Mai mult,  întrebat de superiori ce motive să invoce pentru preluarea administrării ţării, omul a afirmat că oamenii sunt în stradă, este o situaţie de urgenţă şi trebuie acţionat. Cu alte cuvinte, armata face ordine! Curat constituţional! Dincolo de hilarul situaţiei, câteva întrebări se conturează: oare acea discuţie invocată de Alexandru Gheorghe chiar a avut loc? Dacă da, cine sunt acei “superiori”? Are cineva ceva de spus în legătură cu afirmaţiile acestui individ?

În tot acest timp, “poporul sătul de lipsuri şi dictatură” se relaxează la mall. Nu ştiu în alte părţi cum e, dar weekend-ul trecut, în Cluj, Iulius Mall şi Polus Center au fost pline. Parcările au fost arhipline, lumea forfotea în toate direcţiile, cărucioarele de cumpărături erau umplute cu vârf… Halal criză! Evident, de vină e Băsescu. Huoooo, jos Băsescu!

În perioada sărbătorilor am citit şi m-am uitat la televizor. Despre ce am citit, voi povesti cu altă ocazie. Această postare este dedicată unor documentare prezentate de postul National Geographic.

Primul documentar se referea la sunetele pe care le scot balenele cu cocoaşă. O echipă de cercetători a studiat aceste sunete şi a formulat anumite concluzii. Munca acelor oameni este remarcabilă şi nu am nimic de comentat. Ce m-a frapat pe mine a fost concluzia generală a documentarului: sunetele emise de balenele cu cocoaşă sunt similare limbajului uman, studiind aceste sunete putem înţelege mai bine originea şi evoluţia limbajului uman, sunt şanse ca la un moment dat să ajungem să “dialogăm” cu animalele.

Al doilea documentar îşi propunea să prezinte evoluţia umană plecând de la două specii de primate, respectiv cimpanzeii comuni şi cimpanzeii bonobo. Cimpanzeii comuni, aflăm de la realizatori, formează grupuri dominate de masculi violenţi, grupuri în care cearta, bătăile, atacurile asupra altora, canibalismul sunt fenomene des întâlnite. Mai mult, cimpanzeii comuni nu colaborează foarte bine între ei, conform unui experiment prezentat de primatologii care îi studiază. Spre deosebire de cei comuni, cimpanzeii bonobo formează grupuri paşnice, dominate de femele, în care toată lumea se împerechează cu toată lumea. Supuşi aceluiaşi test care a relevat egoismul cimpanzeilor comuni, bonobo au dovedit că pot colabora şi pot trece peste rivalitate. Realizatorii şi primatologii se întrebau dacă nu cumva ar trebui avute în vedere ambele grupuri de cimpanzei în explicarea evoluţiei umane şi, din cele prezentate de ei, se vedea în mod clar că preferă modul de interacţiune al cimpanzeilor bonobo.

Din cele două documentare, reieşea în mod evident o concepţie larg răspândită în lumea de azi: omul nu este altceva decât un animal mai evoluat, care se diferenţiază de primate prin doar câteva, minore, diferenţe genetice. Din documentarul referitor la cimpanzei, am aflat că gena ce determină comportamentul social este doar cu puţin mai lungă la oameni faţă de cimpanzeul bonobo. Cum credeţi că era ilustrată viaţa socială a cimpanzeilor bonobo? Prin imagini în care cimpanzeii se împerecheau. Dar viaţa socială a oamenilor? Prin imaginile unor hipioţi care dansau extatic, probabil sub influenţa unor halucinogene, în jurul unui foc. Interesantă viziune: relaţiile sociale înseamnă viaţă sexuală dezordonată şi stări la limita halucinaţiei.

Aşa cum spuneam mai sus, în viziunea multora, omul e doar un animal mai evoluat. Limbajul uman nu e, în esenţă, altceva decât un limbaj al balenelor cu cocoaşă, doar că ceva mai evoluat. În aceste condiţii, poate că balenele vor ajunge să vorbească articulat sau oamenii vor emite sunete pe o anumită frecvenţă, toate acestea contribuind la armonia generală, în care diferenţele dintre specii se vor estompa complet. Societatea umană nu e greu de înţeles, având în vedere că este formată din cimpanzei ceva mai sociabili care au descoperit drogurile. Pentru a o înţelege, trebuie doar să urmărim două grupuri de primate. Simplu, nu?

Plecând de la aceste idei, omul nu mai înseamnă mare lucru. E tot un animal, ceva mai răsărit, care a evoluat şi s-a dezvoltat “asuprind” alte specii. “Asuprirea” şi “discriminarea” altor specii de animale vor înceta, ne învaţă pedagogii vremurilor celor noi, iar omul îşi va relua locul pe care “savanţii” i l-au rezervat pe o cracă a marelui arbore al evoluţiei.

Să aveţi un an minunat! La mulţi ani!

“Vinerea trecută, Ţinutul Secuiesc a învins Ungaria cu 4-1. Aceasta este formularea corectă, fiindcă românii nu au, practic, nici o legatură cu naţionala de hochei, dar nici cu sportul acesta, în general. În lotul de 26, avem un ucrainean şi un jucător cu nume românesc, portarul, care este născut la Gheorgheni, şi vorbeşte bine ungureşte, mama lui fiind unguroaică”.

Citatul de mai sus face parte dintr-un interviu acordat de Tihamer Becze, jucător de hochei la HSC Miercurea Ciuc. Eu l-am găsit pe hotnews.ro – http://sport.hotnews.ro/stiri-teamball-10999268-cel-mai-bun-hocheist-din-nationala-noastra-nu-romania-tinutul-secuiesc-invins-ungaria-4-1.htm. Aici găsiţi întreaga poveste, ce a determinat această declaraţie etc.

Ideile exprimate de acest hocheist cred că sunt destul de răspândite în ceea ce unii numesc Ţinutul Secuiesc. Sincer, nu am nici o problemă cu cei care gândesc aşa. Fiecare e liber să creadă ce vrea şi să vorbească după cât îl duce capul. Eu aş propune însă următorul lucru: să ducem până la capat logica acestui domn. Practic, eu propun următoarele:

1. Domnul Tihamer Becze să nu mai fie convocat la echipa naţională de hochei. Oricât ar fi de bun, e clar că el nu vrea să reprezinte România. E dreptul lui şi nu am nimic de comentat. E liber să joace hochei unde vrea şi în ce echipă doreşte. Dragoste cu sila nu se poate, aşa că omul nostru poate juca hochei în echipa reprezentativă a unei alte ţări.

2. Din afirmaţiile domnului Becze, aflăm că nu este nici un etnic român în echipa naţională de hochei. În acest caz, eu aş propune desfiinţarea acestei echipe, dacă nici unul dintre cetăţenii români care o formează nu vor să reprezinte România. Nu e nici o tragedie dacă nu mai avem o echipă naţională de hochei.

3. Chestiunea cea mai spinoasă este cea legată de finanţarea echipei naţionale de hochei şi cred că de aici ar fi trebuit să încep. Federaţia Română de Hochei este susţinută financiar de contribuabilii din România, indiferent de originea lor etnică. În consecinţă, salariile, diurnele, deplasările în străinătate etc. ale celor care joacă în echipa naţională de hochei sunt plătite de noi. Dacă aceşti oameni apreciază că nu ne reprezintă pe toţi cetăţenii români, nu e nici o problema. Repet, dragoste cu sila nu se poate. Dar atunci nu văd nici un motiv pentru a susţine financiar această echipă. Sunt liberi să reprezinte pe cine vor, dar nu pe banii mei. E suficient că statul îmi ia o gramadă de bani pentru tot felul de tâmpenii. Nu mai vreau să plătesc şi pentru nişte oameni care declară cu subiect şi predicat că nu mă reprezintă.

În final, mă mai întreb doar atât: dacă un român ar fi făcut asemenea declaraţii, care ar fi fost reacţiile?

Datele economice anunţate astăzi de Institutul Naţional de Statistică arătă o creştere economică bună pentru trimestrul trei. Imediat au apărut persoane care avertizau că, de fapt, lucrurile nu stau prea bine şi că, în general, se duce dracului rapiţa.

O spun din capul locului: nu sunt economist. Nu ştiu să interpretez datele oferite de I.N.S. Spun doar atât: avem o creştere economică semnificativă. Că nu e suficient, că situaţia este departe de a fi roz, că mai sunt multe lucruri de făcut este evident pentru toată lumea. Cu toţii simţim constrângerile economice. Dar de aici şi până la a fi mereu nemulţumit şi cârcotş este cale lungă. Până la urmă, cifrele sunt cu plus şi cred că ar trebui să vedem acest lucru.

Probabil că deseară vom afla de la diverşi specialişti în toate că stăm foarte prost, guvernul nu a făcut nimic, ţara este într-o situaţie catastrofală etc. Şi, evident, Băsescu e de vină!

Ieri am aflat că ţara asta e plină de monarhişti. Diverse personaje au ţinut discursuri encomiastice la adresa monarhiei şi i-au înfierat cu mânie proletară pe cei care au exprimat dubii sau au avut o altă părere.

Mulţi dintre monarhiştii de azi sunt anti-monarhiştii de ieri. Mulţi dintre cei care azi îl tămâiază pe Regele Mihai îl înjurau ieri şi îl alungau din ţară alaltăieri.  Să nu fiu cârcotaş. Omul se schimbă, se adaptează, românul e imparţial, o ştim prea bine…

Prima recomandare vizează articolul “Republica analfabeţilor”, scris de dl. Cătălin Avramescu şi apărut în ziarul Bursa de astăzi, pe care îl găsiţi aici – http://www.bursa.ro/editorial/republica-analfabetilor-143232&articol=143232.html. Autorul arată foarte clar care sunt resorturile ideologice care stau în spatele propunerii legislative prin care absolvenţilor de liceu care nu au luat bacalaureatul li s-ar permite să se înscrie la facultate.

A doua recomandare vizează scandalul legat de anchetele ce-i vizează pe unii judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Articolul este scris de dl. Miron Damian şi a apărut pe contributors.ro. Se intitulează “Problema de la Înalta Curte” şi îl găsiţi aici – http://www.contributors.ro/administratie/justitieordine-publica/problema-de-la-inalta-curte/

Nedumerirea mea a fost cauzată de un alt articol, respectiv cel apărut pe hotnews.ro şi intitulat “Va fi o iarna friguroasa în Europa, avertizează meteorologii britanici” – http://www.hotnews.ro/stiri-esential-10382250-iarna-friguroasa-europa-avertizeaza-meteorologii-britanici.htm Potrivit acestora, iarna care urmează va fi mai friguroasă ca de obicei şi ne vom confrunta “cu o mică era glaciară” în Europa. Foarte interesant! Păi, tovarăşi, unde e încălzirea globală? Nu ne învaţă pe noi stânga că o să ne ia dracu’ de cald? Şi acum veniţi să-mi spuneţi că o să fie foarte frig? Nu mai înţeleg nimic, sunt confuz, poate mă ajută vreun ecologist cu nişte citate din Marx şi Engels, care în genialitatea lor, au arătat foarte clar racilele capitalismului şi au prevăzut că imperialiştii vor distruge lumea…

Sâmbătă, 24 septembrie, am participat la curăţenia organizată la nivelul întregii ţări de cei de la “Let’s do it, Romania!” Din echipă au mai făcut parte alte 9 persoane. Zona repartizată nouă a fost o pădure situată la vreo 20 km de Cluj-Napoca. Zona era ticsită de gunoaie, mizeria fiind de nedescris. Am adunat în saci de plastic tot ce s-a putut până am rămas fără saci.

După ce am terminat, am mers în locul în care am făcut curăţenie anul trecut. Dezamăgire cruntă: deşi noi îl lăsasem curat, acum era groapă de gunoi.

Îi felicit pe cei care au organizat campania de curăţenie şi pe cei care au participat. Dar munca lor va fi în van dacă nesimţiţii care aruncă gunoiul aiurea nu vor fi sancţionaţi drastic. Fără aplicarea “pură şi dură” a legii, diverse gunoaie umane îşi vor bate joc de oamenii admirabili care şi-au sacrificat timpul liber pentru a curăţa România.

Sâmbătă, 24 septembrie, se va organiza o amplă campanie de curăţenie la nivel naţional. Organizatorii îşi propun să cureţe întreaga ţară într-o singură zi.

Evenimentul este la a doua ediţie, prima fiind organizată în 2010. Am participat la ediţia de anul trecut şi am povestit experienţele prin care am trecut într-o postare pe blog. Voi participa şi anul acesta. Conştient fiind că nu e un lucru nou pentru voi, vă spun că România are mare nevoie de câţi mai mulţi participanţi la această campanie. România se sufocă sub gunoaie şi, pe lângă ecologiştii de salon care debitează tâmpenii marxiste, noi chiar putem face un lucru bun pentru mediu. Dacă aveţi timp, chef, dispoziţia necesară, puteţi să participaţi la acest eveniment. În opinia mea, orice ajutor e binevenit şi orice sac de gunoi care se strânge poate ajuta un colţ de natură să respire.

Cu toată admiraţia pentru cei care organizează şi cei care participă şi fără a vrea să le neg vreun merit, voi spune doar că această campanie nu e suficientă. Mai este necesar ca legea să se aplice ferm şi egal pentru toţi cei care aruncă gunoaie aiurea şi poluează mediul. Fără sancţiuni dure, mitocanii de toate felurile îşi vor bate joc de munca unor oameni admirabili care, în loc să meargă la picnic sau la mall, au decis să se adune într-o sâmbătă şi să facă un lucru bun pentru mediu.

Let’s do it, Romania!

Astăzi am discutat cu o persoană care deţine calităţile de asociat şi administrator în două societăţi comerciale. Una dintre cele două societăţi are ca obiect de activitate activităţi de catering iar cealaltă activităţi de curăţenie. Printre altele, persoana respectivă mi-a spus că nu găseşte persoane dispuse să se angajeze. A dat anunţuri în ziare, a depus oferte la ITM. E adevărat că era vorba de contracte de muncă pe perioadă determinată, respectiv cu normă parţială, dar cu toate acestea nu înţelegea de ce nu primeşte cereri de angajare.

Omul era nedumerit şi la fel de nedumerit sunt şi eu. Oare ce e mai bine? Să stai acasă şi să tai frunză la câini, sau să munceşti, chiar pe o perioadă determinată sau cu normă parţială? Întrebările mele sunt, evident, retorice. Atâta vreme cât alternativa la muncă e statul degeaba în aşteptarea ajutoarelor sociale de tot felul, nimeni nu se va trezi la 7 dimineaţa ca să meargă la serviciu. Peste ani, trântorii de azi vor fi foarte vocali în a pretinde pensie, ajutor de încălzire, subvenţii de tot felul.

Aşa cum spuneam în titlu, e criză…