Astăzi am aflat că există Biserica Anglicană Progresistă St. Matthew. Intrând pe site-ul hotnews (http://www.hotnews.ro/stiri-international-6737628-afis-care-fecioara-maria-iosif-sunt-prezentati-goi-intr-pat-starneste-scandal-noua-zeelanda.htm), am găsit un articol referitor la un afiş în care Sf. Iosif este întins în pat, lângă Fecioara Maria. Ambii sunt goi; Sf. Iosif are o privire tristă, resemnată iar Fecioara Maria priveşte spre cer. “Săracul Iosif, cuvântul lui Dumnezeu este greu de urmat”, scrie pe afiş.
Unde este amplasat acet afiş? În faţa Bisericii progresiste anglicane din Auckland, Noua Zeelandă. Cine a pus acest afiş? Membrii “bisericii”, în frunte
cu vicarul de la St. Matthew. De ce a fost amplasat afişul? Ne spune chiar
vicarul, Glynn Cardy: “Obiectivul este de a dezbate stereotipurile asupra
modului în care a fost conceput Iisus şi să determine oamenii să discute despre istoria Crăciunului”.
În viziunea acestui individ, textul Scripturii este un stereotip, prezintă
deformat “realitatea” naşterii Mântuitorului iar noi, oamenii, cuprinşi de spirit progresist, putem, prin dezbateri, să lămurim cum stau lucrurile “cu adevărat”.
Am mai scris şi altă dată despre “creştinii eliberaţi de constrângeri şi superstiţii”. Denumirea “progresistă” a fost adăugată pentru a marca distanţarea de Biserica Anglicană, considerată de aceşti “creştini” cam prea conservatoare. Dacă stau bine şi mă gândesc, actualul arhiepiscop de Canterbury, Rowan Williams se poate lua de mâna cu creştinii de tip nou. Omul a dovedit, ca şi progresiştii din Auckland, că este practicantul unei religii în care creştinismul nu se mai recunoaşte.
Este la modă în ziua de azi să îţi exprimi dubiile cu privire la orice. Este în
spiritul vremurilor noi să te declari creştin dar să susţii tot felul de
aberaţii, pentru a-ţi arăta deschiderea şi “lipsa de prejudecăţi”. Este
surprinzător să vezi cum oameni cu educaţie teologică se află în primele
rânduri ale contestării fundamentelor creştinismului. Ce pretenţii poţi avea de la nişte persoane cu o educaţie teologică inexistentă sau precară, bombardate toată ziua cu idei progresist-atee, când cei care ar trebui să-i îndrume sunt incapabili să înţeleagă că misterul divin nu poate fi “dezlegat” prin vot şi dezbateri “democratice”?
Mi-au plăcut reacţiile cititorilor. Unul le recomandă “enoriaşilor” să renunţe la titulatura de biserică şi să utilizeze denumirea de club sau, şi mai potrivit pentru concepţiile lor înaintate, cea de ONG. Un altul afirmă: “Nu înţeleg de ce trebuie să existe o biserică progresistă aka liberală. Dacă nu crezi relatarea Bibliei, închizi biserica sau o transformi în restaurant. Ce rost are să-ţi faci o biserică în care să-ţi exprimi dubiile privind credinţa? Dacă ai dubii, te poziţionezi în afara bisericii şi gata. Eşti liber să fii liber cugetător.”