Motivele “rupturii” au fost prezentate diferit de cele două tabere. Demisionarii au acuzat cenzura practicată de conducere, presiunile legate de politica editorială, faptul că Academia Caţavencu s-ar fi îndepărtat de spiritul iniţial. Conform spuselor lui Mircea Toma, unul dintre demisionari, “spiritul Academiei Caţavencu a fost încorsetat”, mai ales în perioada campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale din 2009. Doru Buşcu, director editorial şi membru al echipei care a rămas în cadrul Academiei Caţavencu, a declarat că plecările sunt cauzate de scăderile salariale.

Cine are dreptate? Habar nu am. Ce mă interesează pe mine ca cititor al Academiei Caţavencu este ipocrizia de care dau dovadă “academicienii”. Am să explic la ce mă refer.

Citesc constant Academia Caţavencu, încă din 1994. Nu am ratat nici un număr al revistei. Ceva “s-a rupt în mine” în momentul în care revista a fost preluată de o societate comercială controlată de Sorin Ovidiu Vântu, cel care devenea astfel şeful celor de la Academia Caţavencu. Am fost şocat să văd că oameni care prezentaseră în fiecare număr al revistei cazuri de corupţie şi încălcări ale legii deveniseră un soi de caţeluşi care se întreceau în declaraţii calduţe: nu are relevanţă că asupra lui S. O. Vântu planează suspiciuni de încălcări grave ale legii, cazul F.N.I. e treaba justiţiei, nu a noastră, nimeni nu va interveni în politica editorială, totul va fi ca înainte etc. Am continuat să citesc revista dar ceva nu mai era la fel. Nu îmi dădea pace întrebarea: cum au putut să-i vândă acţiunile acestui om?

Treptat, mi s-a părut că politica ziarului nu mai e echilibrată, că pare a se orienta după interesele de moment ale patronului. Pot să înţeleg asta, până la urmă ziarul e o afacere iar afacerea înseamnă profit. Dar nedumerirea mea continua să existe: Caţavencu are un public destul de numeros, revista are paginile pline de publicitate, nu cred că nu aveau bani. De ce i-au vândut acţiunile lui Vântu?

Acum, la momentul demisiei, cei care pleacă spun că au fost cenzuraţi şi cred că au dreptate. Dar le-aş adresa câteva întrebări: de ce aţi tăcut până acum? De ce i-aţi vândut acţiunile lui Vântu? Nu v-aţi pus problema că independenţa şi imaginea Academiei Caţavencu vor avea de suferit?

Mircea Toma declară: “Dacă e să vorbim despre datoriile pe care le
are Sorin Ovidiu Vîntu faţă de acţionarii «Academiei Caţavencu», nu pot
spune decât că acestea nu au fost achitate. Şi, uitându-mă la colegii
de ţepe din FNI, nu mă aştept să mai recuperez vreodată acei bani. Nu
vreau să trăiesc cu sentimente deşarte, să mă otrăvesc singur”. Foarte interesant! Până acum nu l-am mai auzit pe Mircea Toma să vorbescă despre păgubiţii FNI. Acum e “fratele lor de suferinţă”, cu toţii au fost înşelaţi de Vântu. Stimate domnule Toma, când i-aţi vândut acţiunile lui Vântu, când v-a devenit şef, de ce nu aţi vorbit despre pagubiţii FNI? De ce nu aţi apărut public alături de colegii care îşi “reperează” onoarea pierdută prin demisiile de azi, în timpul campaniei electorale pentru prezidenţiale, să spuneţi că sunteţi cenzuraţi?

În ceea ce mă priveşte, sunt dezgustat. Constat că oameni în care am avut încredere sunt doar nişte mercenari cinici, care fac paradă de “principii” atunci când nu le mai ies şmenurile. Dacă voi mai citi ce a mai rămas din Academia Caţavencu? Nu cred. Dacă voi citi revista care va fi editată de cei care au demisionat şi care, conform spuselor acestora, va păstra autenticul spirit al Academiei Caţavencu (asta sună a Expertiza, adevărata fiică a mamei Omida)? Nu cred. M-am fript de prea multe ori şi refuz să mai am încredere în oameni care m-au dezamăgit.

PS Daca îmi pare rău de un produs din trustul Realitatea-Caţavencu, acela este revista Idei în dialog. Repet, înţeleg că nimeni nu bagă bani într-un produs ce nu se vinde. Dar îndraznesc să afirm ca Idei în dialog nici nu putea fi un produs popular, în sensul de a fi cumpărat de foarte multe persoane. Dar poate că talentatul domn Vântu ar fi putut găsi o soluţie pentru această revistă. Dacă ar fi găsit acea soluţie, cred că domnul Vântu ar fi putut să pozeze într-o persoană cât de cât onorabilă…

Această postare s-ar fi putut la fel de bine numi “Stânga”. Cred că şi în alte părţi cei care se declară de stânga sunt la fel de ipocriţi.

Haideţi să ducem mai departe “logica” celor care se gândesc la binele nostru. Ei afirmă că produsele de tip fast-food şi băuturile carbogazoase sunt periculoase. Dar oare despre chiftelele pe care le facem acasă ce părere au onor guvernanţii? Ele conţin carne tocată, în componenţa căreia intră grăsime şi sunt prăjite. Cu alte cuvinte, conţin colesterol iar prăjeala nu ne face bine. Sarmalele n-or fi oare periculoase? Conţin carne tocată, grăsime, unii pun afumătură. Salata beuf e cu maioneză, adică o cantitate foarte mare de colesterol. Despre slănină, nu mai spun nimic. Am dat doar câteva exemple de mâncăruri care nu sunt de tip fast-food, sunt produse în casă şi conţin substanţe periculoase pentru sănătate. De ce nu le taxează ministrul Attila Cseke şi pe acestea, dacă tot nu mai poate de grija noastră?

Admit că produsele ce urmează a fi taxate pot avea efecte nocive asupra sănătăţii, dar nu pot să fiu de acord cu modul în care pun problema guvernanţii. “Grija statului pentru cetăţean” pe mine mă cam sufocă. În opinia mea, plătim oricum prea mult la contribuţia de sănătate, atât noi angajaţii cât şi angajatorii, încât să mai accept pseudo-argumente de tipul celor invocate de minister. Dacă chiar le pasă de noi, guvernanţii ar trebui să administreze eficient sumele colectate deja, nu să pună noi biruri pe cei care oricum au tot mai mari greutăţi în a plăti impozitele, taxele şi contribuţiile.

În realitate, această taxă e menită să aducă mai mulţi bani la un buget secătuit. Pot să înţeleg şi asta. Dar efectul va fi unul contrar: reducerea încasărilor la buget pe fondul scăderii consumului. Ministrul finanţelor publice spunea că vrea să adune mai mulţi bani la buget prin creşterea consumului. Mă întreb: cum va creşte consumul dacă fiscalitatea creşte? Nu se pot găsi alte metode de creştere a veniturilor bugetare? Atunci hai să umblăm la cheltuielile imense pe care statul (adică noi, contribuabilii) le face cu un aparat de stat supradimensionat, cu privilegiile diverselor categorii de bugetari, cu cei care s-au pensionat fraudulos pe caz de boală etc.

Vă doresc tuturor Crăciun fericit!

Unde este amplasat acet afiş? În faţa Bisericii progresiste anglicane din Auckland, Noua Zeelandă. Cine a pus acest afiş? Membrii “bisericii”, în frunte
cu vicarul de la St. Matthew. De ce a fost amplasat afişul? Ne spune chiar
vicarul, Glynn Cardy: “Obiectivul este de a dezbate stereotipurile asupra
modului în care a fost conceput Iisus şi să determine oamenii să discute despre istoria Crăciunului”.

În viziunea acestui individ, textul Scripturii este un stereotip, prezintă
deformat “realitatea” naşterii Mântuitorului iar noi, oamenii, cuprinşi de spirit progresist, putem, prin dezbateri, să lămurim cum stau lucrurile “cu adevărat”.

Am mai scris şi altă dată despre “creştinii eliberaţi de constrângeri şi superstiţii”. Denumirea “progresistă” a fost adăugată pentru a marca distanţarea de Biserica Anglicană, considerată de aceşti “creştini” cam prea conservatoare. Dacă stau bine şi mă gândesc, actualul arhiepiscop de Canterbury, Rowan Williams se poate lua de mâna cu creştinii de tip nou. Omul a dovedit, ca şi progresiştii din Auckland, că este practicantul unei religii în care creştinismul nu se mai recunoaşte.

Este la modă în ziua de azi să îţi exprimi dubiile cu privire la orice. Este în
spiritul vremurilor noi  să te declari creştin dar să susţii tot felul de
aberaţii, pentru a-ţi arăta deschiderea şi “lipsa de prejudecăţi”. Este
surprinzător să vezi cum oameni cu educaţie teologică se află în primele
rânduri ale contestării fundamentelor creştinismului. Ce pretenţii poţi avea de la nişte persoane cu o educaţie teologică inexistentă sau precară, bombardate toată ziua cu idei progresist-atee, când cei care ar trebui să-i îndrume sunt incapabili să înţeleagă că misterul divin nu poate fi “dezlegat” prin vot şi dezbateri “democratice”?

Mi-au plăcut reacţiile cititorilor. Unul le recomandă “enoriaşilor” să renunţe la titulatura de biserică şi să utilizeze denumirea de club sau, şi mai potrivit pentru concepţiile lor înaintate, cea de ONG. Un altul afirmă: “Nu înţeleg de ce trebuie să existe o biserică progresistă aka liberală. Dacă nu crezi relatarea Bibliei, închizi biserica sau o transformi în restaurant. Ce rost are să-ţi faci o biserică în care să-ţi exprimi dubiile privind credinţa? Dacă ai dubii, te poziţionezi în afara bisericii şi gata. Eşti liber să fii liber cugetător.”

Felicitări, dle Cioloş! Mă bucur că un om competent ca dumneavoastră a devenit comisar. Mi-a fost teamă că ne vom trezi cu “expertul” Adrian Severin în vreun post de comisar. Din fericire, ne-a ferit Dumnezeu! Încă o dată, felicitări!