It doesn’t require many words to speak the truth

Vă recomand un articol al dlui Cristian Câmpeanu, apărut în “România liberă”. Articolul descrie foarte plastic iluziile vândute cetăţeanului de stânga politică. Îl găsiţi aici – http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/ziua-judecatii-in-paradisul-social-188017.html.

Pentru toţi aceia care au copilărit în cenuşiii ani ‘80, care au căutat prin anticariate reviste de benzi desenate, care dădeau cu grijă paginile aceloraşi reviste pentru a nu le îndoi, pentru toţi cei care se bucurau enorm la primirea unei reviste Pif şi a jucăriei pe care aceasta o conţinea şi pentru toţi pasionaţii, am o veste bună: din 1 iunie, ziarul “Adevărul” relansează revista “Rahan”! În opinia mea, iniţiativa este una excelentă. Felicitări!

Hotnews a anunţat astăzi moartea lui Jean Constantin. Nu vreau să spun cuvinte mari şi locuri comune. Pur si simplu, a murit un actor extraordinar, care m-a încântat de fiecare dată.

În ceea ce mă priveşte, îl voi asocia mereu pe Jean Constantin cu bucătarul Ismail, din “Toate pânzele sus!”. Ştiu că a avut o mulţime de alte roluri memorabile. Dar pentru mine va rămâne mereu Ismail, cel din serialul difuzat în zilele de vacanţă şcolară, din verile anilor ‘80.

Dumnezeu să-l odihnească!

Mass-media anunţă o ştire tragică: aeronava prezidenţială poloneză s-a prăbuşit în apropierea aeroportului Smolensk, în Rusia. La bord se aflau, printre alţii: preşedintele Poloniei, Lech Kaczynski, soţia acestuia, guvernatorul Băncii Centrale din Polonia, şeful Statului Major, preşedintele Biroului Naţional de Securitate, Avocatul Poporului, membri ai Parlamanetului şi Guvernului şi alţi demnitari polonezi. Conform agenţiilor de presă şi a comunicatelor autorităţilor ruse şi polone, nu există supravieţuitori. Delegaţia aflată în aeronava care s-a prăbuşit urma să participe la ceremoniile de la Katyn, la comemorarea miilor de soldaţi polonezi ucişi de sovietici, în primăvara lui 1940.

Coincidenţă sinistră? Conspiraţie? Erori umane şi/sau tehnice? Probabil că explicaţiile nu vor înceta să apară şi să umple canalele de informaţie. Nu sunt specialist şi nu îmi permit să mă pronunţ. Bănuiesc că teoria conspiraţiei va fi pe buzele şi tastele multora. Personal, nu pot să acord credit unora dintre teoriile care explică tragedia şi să le dezavuez pe altele.

Tragedia polonă ar trebui să ne pună şi pe noi, românii, pe gânduri. Lunile trecute, presa a relatat despre faptul că aeronava prezidenţială românească prezintă riscuri, deoarece este un model vechi, piesele de schimb se găsesc foarte greu, întreţinerea e costisitoare, sunt puţini piloţi antrenaţi să mai zboare cu ea etc. Indiferent de persoana actualului preşedinte şi de cine îi va lua locul, este vital pentru statul român să asigure securitatea celor care zboară cu aeronava prezidenţială.

La final, cu durere în suflet, pot să spun doar atât: Dumnezeu să-i odihnească pe cei morţi şi să dea puterea necesară Poloniei şi poporului polonez pentru a trece peste această cumplită tragedie!

Update: O postare a lui Traian Ungureanu – 70 de ani de tragedie la Katyn – http://traianungureanu-tru.blogspot.com/

“… De ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi? Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceţi-vă aminte cum v-a vorbit, fiind încă în Galileea”. (Luca 24, 5 – 6)

Mass-media de astăzi au anunţat o întâmplare interesantă: o parte din echipa redacţională a Academiei Caţavencu a demisionat, urmând să editeze o altă revistă. Din vechea formulă au rămas acţionarii fondatori.

Motivele “rupturii” au fost prezentate diferit de cele două tabere. Demisionarii au acuzat cenzura practicată de conducere, presiunile legate de politica editorială, faptul că Academia Caţavencu s-ar fi îndepărtat de spiritul iniţial. Conform spuselor lui Mircea Toma, unul dintre demisionari, “spiritul Academiei Caţavencu a fost încorsetat”, mai ales în perioada campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale din 2009. Doru Buşcu, director editorial şi membru al echipei care a rămas în cadrul Academiei Caţavencu, a declarat că plecările sunt cauzate de scăderile salariale.

Cine are dreptate? Habar nu am. Ce mă interesează pe mine ca cititor al Academiei Caţavencu este ipocrizia de care dau dovadă “academicienii”. Am să explic la ce mă refer.

Citesc constant Academia Caţavencu, încă din 1994. Nu am ratat nici un număr al revistei. Ceva “s-a rupt în mine” în momentul în care revista a fost preluată de o societate comercială controlată de Sorin Ovidiu Vântu, cel care devenea astfel şeful celor de la Academia Caţavencu. Am fost şocat să văd că oameni care prezentaseră în fiecare număr al revistei cazuri de corupţie şi încălcări ale legii deveniseră un soi de caţeluşi care se întreceau în declaraţii calduţe: nu are relevanţă că asupra lui S. O. Vântu planează suspiciuni de încălcări grave ale legii, cazul F.N.I. e treaba justiţiei, nu a noastră, nimeni nu va interveni în politica editorială, totul va fi ca înainte etc. Am continuat să citesc revista dar ceva nu mai era la fel. Nu îmi dădea pace întrebarea: cum au putut să-i vândă acţiunile acestui om?

Treptat, mi s-a părut că politica ziarului nu mai e echilibrată, că pare a se orienta după interesele de moment ale patronului. Pot să înţeleg asta, până la urmă ziarul e o afacere iar afacerea înseamnă profit. Dar nedumerirea mea continua să existe: Caţavencu are un public destul de numeros, revista are paginile pline de publicitate, nu cred că nu aveau bani. De ce i-au vândut acţiunile lui Vântu?

Acum, la momentul demisiei, cei care pleacă spun că au fost cenzuraţi şi cred că au dreptate. Dar le-aş adresa câteva întrebări: de ce aţi tăcut până acum? De ce i-aţi vândut acţiunile lui Vântu? Nu v-aţi pus problema că independenţa şi imaginea Academiei Caţavencu vor avea de suferit?

Mircea Toma declară: “Dacă e să vorbim despre datoriile pe care le
are Sorin Ovidiu Vîntu faţă de acţionarii «Academiei Caţavencu», nu pot
spune decât că acestea nu au fost achitate. Şi, uitându-mă la colegii
de ţepe din FNI, nu mă aştept să mai recuperez vreodată acei bani. Nu
vreau să trăiesc cu sentimente deşarte, să mă otrăvesc singur”. Foarte interesant! Până acum nu l-am mai auzit pe Mircea Toma să vorbescă despre păgubiţii FNI. Acum e “fratele lor de suferinţă”, cu toţii au fost înşelaţi de Vântu. Stimate domnule Toma, când i-aţi vândut acţiunile lui Vântu, când v-a devenit şef, de ce nu aţi vorbit despre pagubiţii FNI? De ce nu aţi apărut public alături de colegii care îşi “reperează” onoarea pierdută prin demisiile de azi, în timpul campaniei electorale pentru prezidenţiale, să spuneţi că sunteţi cenzuraţi?

În ceea ce mă priveşte, sunt dezgustat. Constat că oameni în care am avut încredere sunt doar nişte mercenari cinici, care fac paradă de “principii” atunci când nu le mai ies şmenurile. Dacă voi mai citi ce a mai rămas din Academia Caţavencu? Nu cred. Dacă voi citi revista care va fi editată de cei care au demisionat şi care, conform spuselor acestora, va păstra autenticul spirit al Academiei Caţavencu (asta sună a Expertiza, adevărata fiică a mamei Omida)? Nu cred. M-am fript de prea multe ori şi refuz să mai am încredere în oameni care m-au dezamăgit.

PS Daca îmi pare rău de un produs din trustul Realitatea-Caţavencu, acela este revista Idei în dialog. Repet, înţeleg că nimeni nu bagă bani într-un produs ce nu se vinde. Dar îndraznesc să afirm ca Idei în dialog nici nu putea fi un produs popular, în sensul de a fi cumpărat de foarte multe persoane. Dar poate că talentatul domn Vântu ar fi putut găsi o soluţie pentru această revistă. Dacă ar fi găsit acea soluţie, cred că domnul Vântu ar fi putut să pozeze într-o persoană cât de cât onorabilă…

Vă recomand un articol al lui Sorin Ioniţă, apărut în Evenimentul zilei. Tema este una la modă: încălzirea globală. Numai că încălzirea se dovedeşte a fi, ca în celebrul banc cu Ivan Ivanovici căruia nu i s-a dat, ci i s-a luat, nu un tanc, ci o bicicletă, ditamai răcirea globală. – http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/885893/IONITA-Ice-Age-2-versiunea-fara-veverita/

Stânga românească este ipocrită. Aşa-zişii oameni de stânga plâng pe umărul muncitorilor fără să fi văzut o fabrică altfel decât în stilul “vizită de lucru”. Locuiesc în vile în cartierul Primăverii, dar îi compătimesc pe chiriaşii săraci şi pe cei fără locuinţă. Vorbesc despre sărăcie din spatele unor averi impresionante, vorbesc despre cei care nu au o pâine de pus pe masă după ce ei s-au îmbuibat cu caviar, carne de vânat şi şampanie. Ţin discursuri despre copiii din cartierele mărginaşe care merg la şcoli neîncălzite iar copiii lor învata la şcoli private în Elveţia, Marea Britanie, Statele Unite.

Această postare s-ar fi putut la fel de bine numi “Stânga”. Cred că şi în alte părţi cei care se declară de stânga sunt la fel de ipocriţi.

Vă recomand un articol al dlui Dragoş Paul Aligică, apărut pe hotnews.ro, referitor la persecuţia creştinilor. – http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-6802644-persecutia-crestinilor-realitati-intrebari.htm

Zilele astea, unul dintre subiectele care au ţinut prima pagină a presei a fost cel legat de taxa pe fast-food. Ministerul Sănătăţii a anunţat că intenţionează să introducă din luna martie a acestui an o taxă pe produsele de tip fast-food, băuturi carbogazoase şi alte produse de acest tip. Explicaţia oficială a fost legată de faptul că aceste produse sunt periculoase şi au efecte nocive asupra sănătăţii celor care le consumă. Cu alte cuvinte, guvernanţii ştiu mai bine de ce avem nevoie, au grijă de noi şi ne feresc de ispita alimentelor care ne afectează sănătatea.

Haideţi să ducem mai departe “logica” celor care se gândesc la binele nostru. Ei afirmă că produsele de tip fast-food şi băuturile carbogazoase sunt periculoase. Dar oare despre chiftelele pe care le facem acasă ce părere au onor guvernanţii? Ele conţin carne tocată, în componenţa căreia intră grăsime şi sunt prăjite. Cu alte cuvinte, conţin colesterol iar prăjeala nu ne face bine. Sarmalele n-or fi oare periculoase? Conţin carne tocată, grăsime, unii pun afumătură. Salata beuf e cu maioneză, adică o cantitate foarte mare de colesterol. Despre slănină, nu mai spun nimic. Am dat doar câteva exemple de mâncăruri care nu sunt de tip fast-food, sunt produse în casă şi conţin substanţe periculoase pentru sănătate. De ce nu le taxează ministrul Attila Cseke şi pe acestea, dacă tot nu mai poate de grija noastră?

Admit că produsele ce urmează a fi taxate pot avea efecte nocive asupra sănătăţii, dar nu pot să fiu de acord cu modul în care pun problema guvernanţii. “Grija statului pentru cetăţean” pe mine mă cam sufocă. În opinia mea, plătim oricum prea mult la contribuţia de sănătate, atât noi angajaţii cât şi angajatorii, încât să mai accept pseudo-argumente de tipul celor invocate de minister. Dacă chiar le pasă de noi, guvernanţii ar trebui să administreze eficient sumele colectate deja, nu să pună noi biruri pe cei care oricum au tot mai mari greutăţi în a plăti impozitele, taxele şi contribuţiile.

În realitate, această taxă e menită să aducă mai mulţi bani la un buget secătuit. Pot să înţeleg şi asta. Dar efectul va fi unul contrar: reducerea încasărilor la buget pe fondul scăderii consumului. Ministrul finanţelor publice spunea că vrea să adune mai mulţi bani la buget prin creşterea consumului. Mă întreb: cum va creşte consumul dacă fiscalitatea creşte? Nu se pot găsi alte metode de creştere a veniturilor bugetare? Atunci hai să umblăm la cheltuielile imense pe care statul (adică noi, contribuabilii) le face cu un aparat de stat supradimensionat, cu privilegiile diverselor categorii de bugetari, cu cei care s-au pensionat fraudulos pe caz de boală etc.